13 Noi
În liniştea din miezul nopţii
Dansa un suflet călător
Pe ritmul scris în cartea vieţii
Şi-n paşi de dans ameţitor
Coregrafia desenată, fără sonor în întuneric
Şi destinată doar pentru spaţiul efemeric
Făcea ca dansul fără trupuri să cuprindă
Şi viaţa morţii fără ştire s-o aprindă
În liniştea din miezul nopţii
Dansa un suflet călător
Dansa cu moartea dansul vieții
În paşi de dans nemuritor.
13 Noi
Ar fi puţin să-ţi spun că te iubesc
Şi-ar fi prea mult să-mi spui să mă opresc
Ascultă şi simte tăcerea iubirii
Şi lasă-ţi în voie destinul muririi
Să nu-ţi fie teamă, iubeşte-nainte
Chiar şi când treci prin regrete cumplite
Iubirea nu cere nimic, e doar har,
Iubirea o primeşti de la Domnul în dar
Nu cere, nu spune şi nu se termină
O simţi cu putere şi ea te domină
E pură, e vie, ea doar dăruieşte
Nu pune condiții decât se trăiește.
13 Noi
Doamne, ajută-mă să pot trăi
Aşa cum n-am crezut că aş putea
Ia-mi masa, casa, ia-mi şi banii
Dar dă-mi în schimb spiritualitatea
Dă-mi forţa de a-nvinge şi durerea
Şi dă-mi regretul într-o cupă cu morfină
Arată-mi calea ta şi ispăşirea
Păcatelor făcute fără vină
Ajută-mă să-nving în lupta mea
Căci nu doresc nimic, ci numai doar nimicul
Deschide-mi ochii să văd şi cumpătarea
Să mă căiesc profund, c-am fost ridicol
Şi lasă-mă să fiu la fel ca tine
Aşa cum ne-ai făcut şi cum e bine
Să fiu curat şi fără de ruşine
Să fiu un bun creştin, să te mândreşti cu mine.
13 Noi
Am fost şi bun şi rău, am fost de toate
Şi-am primit mai mult decât am meritat
Dar sunt născut sub semnul deznădejdii
Şi deznădejde am primit şi când am dat
Am dat mai mult decât mi s-a cerut
Căci sunt convins că n-ai nevoie de o normă
Să dăruieşti din suflet ce-ai fi vrut
Chiar dacă nu se cere ca o măsură fermă
Şi-am mai aflat că fericirea pură
Se naşte invariabil din multă pocăinţă
Aşa cum nemurirea acelora ce-ndură
Există de milenii dar numai prin credinţă
Sărac fiind atunci când m-am născut
Şi fără de speranţe şi pretenţii
Mă reîntorc spăşit la bunul început
Şi-aduc ofrande vieţii, dar şi morţii
Căci viaţa ca şi moartea, născute împreună
Trăiesc în teritorii eterne diferite
Când viaţa îţi oferă şi dragoste şi ură
Surâsul morţii aşteaptă îmbrăţişări sfârşite.
13 Noi
Aş vrea să fiu nimicul cel mai mare
Şi marele nimic a celui cel mai mic
Şi să accept eterna nepăsare
A celui mare spre cel mic, aşa, pentru nimic
Aş vrea să fiu eternul pierzător banal
Să n-am nimic, ci numai doar nimicul
Şi să trăiesc la fel acelaşi ritual
Sub semnul zodiacului ridicol
N-a fost vreodată nimeni mai mult decât nimic
De veacuri se întâmplă şi e mereu la fel
Ne amăgim cu toţii cu mare şi cu mic
Ne amăgim degeaba căci cel mai mare-i El.
13 Noi
Aş vrea să-mi spui din nou că mă iubeşti
Şi să-mi arăţi încă o dată fericirea
Că-mi este dor de clipele fireşti
Pe care le trăieşte de milenii omenirea
Aş vrea să fii din nou ca la-nceput
Când mă iubeai de-ajuns doar din priviri
Să retrăiesc tot ce-am avut şi n-am ştiut
Şi să miros parfumul marilor iubiri
Aş vrea să uit şi să mă resemnez
Că inima mi-e mult îndoliată
Tu m-ai uitat demult, iar eu te venerez
Şi n-am să mai iubesc cândva, ci niciodată.
13 Noi
Când greul îţi vine şi soarta te-apasă
Când tot ce-ai sperat ca să fii, s-a sfârşit
Tu caută-n tine credinţa cerească
Şi nu te opri din ce-ai de-mplinit
Când viaţa te-nvinge şi singur tu eşti
Rămas în mijlocul vâltorii cumplite
Tu speră şi luptă şi crezi ce gândeşti
Şi-nvinge durerea trădării sortite
Şi caută-n tine credinţa curată
Ce-ţi curge prin sânge, cu sânge vărsat
Şi aşteaptă-ţi în tihnă osânda ce-a dată
Şi poartă-ţi şi crucea, dar fără păcat.
13 Noi
Frumoasa mea, eşti o romanţă nemaicântată niciodată
Iar ochii-ţi sunt atât de negri, calzi şi luminoşi
Şi nimeni n-ar putea să vadă sclipirea neagră minunată
Pentru că nimeni nu-i aude atât de negri şi frumoşi
13 Noi
Din ce în ce mai singur în viaţa mea pustie
Aştept o ploaie albă, aştept să ningă
Să ningă o ploaie albă cu lacrimi agonie
Durerile să spele, simţirile să stingă
Sunt tot mai singur chiar şi-n gând
Un gol istoric mă cuprinde
Ascult zăpezile plângând
Şi-un alb şi negru mă cuprinde
Şi ninge-n alb şi negru în viaţa mea pustie
Iar sufletu-mi deplânge a mea mizantropie
Tot mai absent şi singur aştept cu nepăsare
Tot mai absent şi singur în lumea asta mare.
13 Noi
O parte din mine ştie ce vrea
Cealaltă parte, mă cheamă la ea
O parte din mine îşi plânge trecutul
Cealaltă parte îşi cântă prezentul
O parte din mine-i plecată departe
Cealaltă parte cu tine se-mparte
O parte din mine e fiinţa umană
Cealaltă parte-i otravă şi rană
O parte din mine îşi-aşteaptă sfârşitul
Cealaltă parte îşi vrea infinitul
O parte din mine te-aşteaptă să vii
Cealaltă parte se roagă-n pustii
O parte din mine vrea cealaltă parte
Cealaltă parte nu vrea să se-mparte
Mi-e greu, sunt confuz, nu pot să răzbesc
Mă caut într-una şi nu mă găsesc.
P.S. O parte din mine-o cunosc
Cealaltă parte n-o recunosc
